Mă gândeam cum să încep articolul ăsta într-un fel care deviază de la generic. Nici prea personal și nici prea rigid. Onest, admit că este greu să păstrezi o notă impersonală când vorbești despre ceea ce iubești. Dragul meu de film este deja monumental, dar crește în fiecare moment când evadez într-un cinematograf. În cultura noastră națională modernă, cinema-ul este o extensie a mainstreamului și superficialului artistic, în multe cazuri. Câteva blockbustere și vreun film românesc rătăcit (adesea comedie) sunt ceea ce vezi cel mai des în program. Asta dacă orașul tău are cinema. În rarele instanțe în care un film de artă stârnește conversații și atrage interesul general, mă consider recunoscătoare.

Totuși, există colțuri ale României în care cinematografia animează comunitatea. Un astfel de loc este Cinema ARTA, de pe Strada Universității din Cluj. Sau, cum îl numesc eu, un fel de Cinema Paradiso pentru clujeni. ARTA a demolat și remodelat tot ceea ce îmi imaginam că definește un cinematograf, mai ales prin ochii unei tinere dintr-un oraș mic, dar profund însetat de frumos. În Cinema Paradiso-ul de la ARTA îmi mai potolesc eu setea de frumos. Experiența ARTA gravitează în jurul diversității, de la filme Cult Classics până la producții locale și capodopere moderne. Pe lângă cinema-ul cool, mai au și o cafenea care este cel puțin la fel de cool.

Cinema ARTA a început să-și croiască povestea cu mai bine de o sută de ani în urmă, iar cu toate că timpul l-a trecut prin multe denumiri, un lucru a rămas neschimbat la acesta: statutul de cinema de artă. Încă din anul 1913, când a fost deschis sub numele de Cinema Universității, ARTA a rulat filme diverse, unul diferit în fiecare zi a săptămânii. În anul 1919, cinematograful își schimbă denumirea, devenind „Select”, iar după anul 1920, programul filmelor se schimbă o dată la 3-4 zile. 

Cinema ARTA (la acel moment, Select) proiectează pentru prima oară un film sonor, acesta fiind Singing Fool, al cântărețului Al Jolson. Odată ce Transilvania intră sub autoritatea maghiară, cinematograful e redenumit drept Egyetem Mozgó. În anul 1944, ARTA se închide temporar, din cauza unui incendiu. Când regimul comunist este instaurat, cinemaul trece prin mai multe schimbări de nume, ajungând să dețină numele pe care cu toții îl știm astăzi abia în anul 1969, când rulează și filmul Anul trecut la Marienbad. În anul 2003, ARTA intră în rețeaua Europa Cinemas. În 2010, cinematograful este retrocedat familiei constructorului Dávid Sebestyén, care a dorit să păstreze acest spațiu cultural atât de important pentru oraș, iar în același an începe tranziția proiecțiilor de la formatul pe peliculă la formatul digital. 

Anul 2012 marchează momentul în care Monica Sebestyén înființează Asociația ARTA în dialog și cinematograful ARTA devine un spațiu independent, iar în 2016 încep lucrările de reamenajare ale cinematografului, care a păstrat și pus în valoare elementele vechi ale cinemaului, îmbinându-le totodată cu elementele contemporane. Ultima încercare prin care ARTA a fost pus până în ziua de față a fost pandemia, perioadă pe durata căruia a fost închis, dar redeschizându-se în anul 2021 la fel de primitor și activ ca întotdeauna.

Într-un dialog cu Anca Caramelea, am explorat câteva frânturi din experiența sa de Film Curator la ARTA, unde am aflat ce face acest cinema atât de special și am câștigat câteva titluri noi pe Watchlist.

Anca Caramelea, Film Curator

Cum definești rolul de curator de film și ce îl deosebește de alte roluri din domeniul cultural?
”Un curator de filme este piesa de legătură între spectatori, oferta culturală și industria de cinema. Jobul de curator de film presupune un echilibru constant între cultură, comunicare, interacțiune și oportunități, și implică skillsuri extrem de variate. Partea frumoasă este, evident, interacțiunea constantă cu filmele. Încerc să-mi folosesc pasiunea pentru filme într-un mod cât mai inventiv și, împreună cu echipa ARTA, să dăm tonul unor evenimente cinematografice speciale pentru comunitățile din Cluj.”

Cum a început cariera ta în acest domeniu?
„Am început făcând voluntariat la un festival de film, după ce am terminat masteratul în Film Studies.”

Care e amintirea ta preferată de la ARTA?
„Dificilă întrebare… se tot schimbă! Un moment la care țin foarte mult este când am găzduit o lansare de carte și o proiecție a unui film de Pier Paolo Pasolini. Lansarea de carte a Daciei Maraini, o scriitoare italiană care a fost bună prietenă cu Pasolini, era despre viața regizorului și prietenia lor. Maraini este una dintre scriitoarele mele preferate și am avut-o la ARTA în carne și oase. E un personaj fascinant. Am proiectat Medea, în prezența unor membri ai Institutului Italian de Cultură de la București. În acel moment, a fost ca și cum s-au aliniat toate planetele pentru mine.”

Care sunt filmele care te-au influențat cel mai mult?
„Ca să răspund complet la întrebarea ta, ne-ar trebui o zi întreagă. Iată top 3-ul meu:

1. The Arbor, un documentar de Clio Barnard. Foarte experimental. Foarte captivant. Foarte personal. E o poveste tandră. A reprezentat un punct de cotitură pentru felul în care citesc cinematograful, mai ales cinematograful de non-ficțiune.
2. The African Queen, al lui John Huston, cu Humphrey Bogart și Katharine Hepburn. Este unul dintre filmele mele de suflet, care mereu mă face să zâmbesc. Nu contează cât de supărată sunt, o scenă din The African Queen este suficientă ca viața să se simtă iar ca o rază de soare.
3. El Espiritu de la Colmena, un film din Spania anilor ’70, care mereu îmi induce amintiri plăcute. Activez de mult timp în sfera educației cinematografice și am lucrat mult cu copii prin acest film, ceea ce consider foarte rewarding. L-am văzut de vreo 30 de ori și, cumva, de fiecare dată am descoperit ceva care mi-a scăpat. Este un film destul de dificil de înțeles, mai ales în România, unde, din punctul meu de vedere, nu prea avem o cultură cinematografică. Ne este destul de greu să interacționăm cu anumite filme care evadează formula mainstream. Totuși, atâția copii au interacționat atât de frumos cu acest film dintr-o țară despre care ei nu știu prea multe.”

Ce film din programul ARTA recomanzi în perioada următoare?
„Sunt fericită că aducem câteva titluri din curentul realismului italian în luna februarie. Începem cu La Strada, al lui Fellini.”

În concluzia acestui interviu, las un îndemn concis: mergeți la filme. În vorbele lui Bong Joon Ho, în spatele barierei de subtitrări se ascund multe povești incredibile. Consumați și, la rândul vostru, creați povești autentice, fiindcă lumea este tot mai însetată de frumos.

Găsiți pe canalele de comunicare ale Cinema ARTA programul pe zilele viitoare. See you at the movies!